Rugăciunea (1)
Domnului să ne rugăm.
Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor, făcătorul cetelor celor de foc și lucrătorul puterilor celor fără de trup, meșterul celor cerești și al celor pământești, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut, nici poate să-L vadă; de Care se teme și se cutremură toată făptură; Cel ce a aruncat din cer pe căpetenia îngerilor, care din trufie și-a încordat grumazul oarecând și s-a lepădat de slujba să prin neascultare, și pe îngerii cei împreună cu dansul potrivnici, care s-au făcut diavoli, i-a aruncat în întunericul cel adânc al iadului, fă că blestemul acesta, ce se face în numele Tău cel înfricoșător, să fie spre îngrozirea acestui povățuitor al vicleniei și a tuturor taberelor lui, care au căzut împreună cu el din lumina cea de sus, și pune-l pe fugă; și-i poruncește lui și; diavolilor lui să se depărteze cu totul, că să nu facă nici o vătămare acestui suflet pecetluit; ci acești pecetluiți să ia tăria puterii că să calce peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului. Că se laudă și se cinstește și de toată suflarea cu frică se slăvește preasfant numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea (2)
Domnului să ne rugăm.
Te blestem pe ține, începătorul răutăților și al hulei, căpetenia împotrivirii și urzitorul vicleniei.
Te blestem pe ține, cel aruncat din lumina cea de sus și surpat pentru mândrie în întunericul adâncului.
Te blestem pe ține și pe toată puterea cea căzută ce a urmat voință ta.
Te blestem pe ține, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul lui Dumnezeu (N).
Te blestem pe ține cu Dumnezeu, Care prin cuvânt toate le-a zidit și cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel Unul-Născut, Care, mai înainte de veci, în chip de negrăit și fără patimă, S-a născut dintr-insul; cu Cel ce a făcut făptură văzută și nevăzută și a zidit pe om după chipul Sau și, mai înainte, prin legea firii l-a învățat acestea și cu priveghere îngerească 1-a păzit; cu Cel ce a înecat păcatul cu apă de sus și a desfăcut adâncurile de sub cer și a pierdut pe uriașii cei necucernici și turnul fărădelegilor l-a sfărâmat și pământul Sodomei și al Gomorei cu foc și cu pucioasa l-a ars și spre mărturie fumegă fum nestins; cu Cel ce marea cu toiagul a despărțit și pe popor l-a trecut cu picioarele neudate, iar pe tiranul faraon și oastea cea impotrivitoare lui Dumnezeu, tabăra paganatatii, sub valuri de veci a înecat-o.
Te blestem cu Cel care, la plinirea vremii, din Fecioara în chip de negrăit S-a întrupat și pecetile curăției întregi le-a păzit; Care a binevoit să spele prin botez întinăciunea noastră cea veche, cu care noi prin neascultare ne spurcasem. Te blestem pe ține cu Cel ce S-a botezat în Iordan și ne-a dat nouă în apă, prin har, chipul nestricăciunii; de Care îngerii și toate puterile cerești s-au mirat, văzând pe Dumnezeu cel întrupat smerindu-Se, când Tatăl cel fără de început a descoperit nașterea cea fără de început a Fiului și când pogorârea Sfântului Duh a mărturisit unimea Treimii.
Te blestem pe ține cu Cel ce a certat vântul și a liniștit viforul marii; Care a izgonit cetele diavolilor; Cel ce prin tină a dat vedere ochilor lipsiți de lumina ai celui orb din naștere și a înnoit zidirea cea veche a neamului nostru și celor muți le-a dat grai; Cel ce a curățit rănile leproșilor și pe morți din groapă i-a înviat; Cel ce până la îngropare cu oamenii a vorbit și iadul prin înviere l-a prădat și toată omenirea a întocmit-o să nu mai fie cucerită de moarte.
Te blestem pe ține cu Dumnezeu atotțiitorul, Care a însuflețit pe oameni și cu grai de Dumnezeu insuflat dimpreună cu Apostolii a lucrat și toată lumea a umplut-o de dreapta credință.
Teme-te, fugi, pleacă, depărtează-te, diavole necurate și spurcate, cel de sub pământ, din adânc, înșelătorule, cel fără de chip, cel văzut pentru nerușinare, nevăzut pentru fățărie, oriunde ești sau unde mergi, de ești însuși Beelzebul, sau de te arăți că cel ce scutură, că șarpele, sau că fiară, sau că aburul, sau că fumul, ori că bărbat, ori că femeie, ori că jiganie, ori că pasăre, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care înfricoșezi cu năvălirea, sau sfâșii, sau uneltești rele, în somn greu, sau în boală, sau în neputință, sau pornești spre ras, sau aduci lacrimi de dezmierdări; ori ești desfrânat, ori rău mirositor, ori poftitor, ori făcător de desfătare, ori fermecător, ori îndemnător spre dragoste necurată, ori ghicitor în stele, ori șezi în casă, ori ești fără de rușine, ori iubitor de vrajba, ori fără astâmpăr; sau te schimbi cu luna, sau te întorci după un oarecare timp, sau vii dimineață, sau la amiază, sau la miezul nopții, sau în orice vreme, sau la revărsatul zorilor, sau din întâmplare te-ai întâlnit, sau de cineva ești trimis, sau ai năvălit fără de veste; sau ești din mare, sau din rău, sau din pământ, sau din fântână, sau din dărâmături, sau din groapă; sau din baltă, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe uscat, sau din necurăție; sau din lunca, sau din pădure, sau din copaci, sau din pasăre, sau din tunet, sau din acoperământul băii, sau din scăldătoare de ape, sau din mormânt idolesc; sau de unde știm, sau de unde nu știm, cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebănuit, pieri și te depărtează, rușinează-te de chipul cel zidit și înfrumusețat de mâna lui Dumnezeu.
Teme-te de asemănarea lui Dumnezeu celui întrupat și să nu te ascunzi în robul lui Dumnezeu (N), că toiag de fier și cuptor de foc și iadul și scrâșnirea dinților te așteaptă, că răsplătire pentru neascultare.
Teme-te, taci, fugi, să nu te întorci, nici să te ascunzi cu vreo altă viclenie de duhuri necurate, ci du-te în pământ fără de apă, pustiu, nelucrat, unde om nu locuiește, ci este cercetat numai de Dumnezeu, Cel ce leagă pe toți care vătămă și uneltesc asupra chipului Sau; Cel ce în lanțuri te-a aruncat în întunericul iadului, pentru noaptea și ziua cea lungă, pe ține diavole, ispititorul și aflătorul tuturor răutăților.
Că mare este frica de Dumnezeu și mare este slavă Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea (3)
Domnului să ne rugăm.
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stăpânirea Ta, Dumnezeul măritelor domnii, Dumnezeul sfinților, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos; Cel ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea și, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai luminat pe omul cel pătruns de întuneric; Cel ce ai slăbit durerile noastre și toată greutatea ai ușurat-o și toată nălucirea vrăjmașului de la noi ai depărtat-o; și Tu, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, Care, cu moartea Ta, ne-ai făcut pe noi nemuritori și ne-ai mărit cu slavă Ta; Cel ce, cu învierea Ta, ne-ai dăruit nouă să ne ridicăm de la oameni la Dumnezeu, și ai purtat pe crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre; Cel ce ai luat asupra-Ți sfărâmarea noastră și ai tămăduit-o, Doamne; Care ne-ai făcut nouă cale la ceruri și stricăciunea în stricăciune ai prefăcut-o, auzi-mă pe mine, care cu dragoste și cu frică strig către Ține, Cel de a Cărui frică se topesc munții împreună cu tăria de sub cer; de a Cărui putere duhurile necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele lor; de a Cărui porunca focul răsplătirii nu va trece hotarele ce i s-au pus, ci, suspinând, așteaptă porunca Ta; de a Cărui frică toată făptură se chinuiește oftând cu suspinuri negrăite și având porunca să aștepte vremea să; de Care toată firea cea potrivnică a fugit și oastea vrăjmașului s-a domolit, diavolul a căzut, șarpele s-a călcat și balaurul s-a strivit; prin Care neamurile ce Te-au mărturisit s-au luminat și s-au întărit în Ține, Doamne; prin Care viață s-a arătat, nădejdea s-a întemeiat, credință s-a întărit, Evanghelia s-a propovăduit; prin Care omul cel pamântesc s-a înnoit crezând în Ține, că cine este că Ține Dumnezeu atotputernic?
Pentru această, Te rugăm pe Ține, Dumnezeule al părinților și Doamne al milei, Cel ce ești mai înainte de veci și mai presus de fire, primește pe acesta care a venit la Ține pentru numele Tău cel sfânt și al iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, și al Sfântului și preaputernicului și de viață făcătorului Tău Duh;
Izgonește din sufletul lui toată neputință, toată necredința, tot duhul necurat, scuturător, de sub pământ, din foc, nesuferit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, desfrânat, tot diavolul necurat, întunecat, fără chip și fără rușine.
Așa, Dumnezeule, depărtează de la robul Tău (N) toată lucrarea diavolului, toată vraja, toată fermecătură, slujirea idolească, căutarea în stele, vraja cu mort, vraja cu pasăre, patimă desfătării, iubirea trupească, iubirea de argint, beția, desfrânarea, nerușinarea, mania, iubirea de ceartă, reastâmpărarea și tot cugetul viclean.
Așa, Doamne, Dumnezeul nostru, insuflă într-insul Duhul Tău cel pașnic, că, fiind păzit de El, să facă roade de credință, de fapte bune, de înțelepciune, de curăție, de înfrânare, de dragoste, de bunătate, de nădejde, de blândețe, de îndelungă-răbdare, de îngăduință, de smerenie, de pricepere, căci este rob al Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de o ființă și mărturisind-O împreună cu îngerii, arhanghelii, domniile cele mărite și cu toată oastea cerească. Păzește împreună cu dansul și inima noastră, că puternic ești, Doamne, și Ție slavă înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
