Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată. Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții, Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii, spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor! Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor. Şi fă-Te şi nouă umbră şi rouă, Tu, adumbrirea de har, să-şi afle firea noastră înnoirea dintru plămadă de har. Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura într-o deplină închinăciune: Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune.
Icosul 1
Cincizeci veacuri, să-mplinească prin Avraam și prin David, spiţa Ta proorocească cerurile a obosit cu lacrimi şi plecăciune; hărăzind neprihănit carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit. Focul Sfânt în Tine cântă ca-ntr-o floare de slăvire. Firea prin Tine cuvântă dorul ei de izbăvire. Şi eşti Doamnă Ipostasul laudelor suprafireşti; încât noi prinşi de extazul dragostei dumnezeieşti aşa să ne sune glasul:
Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc; Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc; Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt; Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt; Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire; Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire; Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate; Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate; Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută; Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută; Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune; Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
